Această afecțiune—a cărei incidență este din ce în ce mai mare în ultimii ani—apare atunci când ochii nu produc suficiente lacrimi, sau când calitatea lacrimilor nu este ideală.
Prezența sindromului ochilor uscați nu îl împiedică pe cel care suferă de el să plângă, din când în când. De fapt, între cele două fenomene nu există nici o legătură. Ba mai mult, în unele cazuri, ochii celor care sunt confruntați cu această problemă pot secreta mai multe lacrimi decât media.
Simptomul ochiului uscat este mai mult decât o simplă afecțiune al cărei unic efect e un ușor disconfort ocular. Apariția lui trebuie luată foarte în serios, iar tratamentul trebuie început cât mai curând, pentru a se evita declanșarea unui lung șir de afecțiuni oftalmologice mai serioase.
Factori care pot determina apariția acestui sindrom
La fel ca în cazul a numeroase alte afecțiuni oftalmologice, vârsta este unul dintre factorii cei mai importanți care pot avea drept consecință instalarea sindromului ochiului uscat. Incidența acestei afecțiuni este mult mai mare la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani.
Din punct de vedere al apariției în funcție de gen, ochii uscați sunt mai frecvent întâlniți la femei. Acest lucru este influențat de factori ca: instalarea menopauzei, modificări hormonale care apar odată cu sarcina, sau utilizarea pilulelor contraceptive.
Folosirea lentilelor de contact, consumul de alcool și/sau de tutun, și desfășurarea de activități în medii cu mult praf, cu temperaturi prea mici sau cu vânt puternic, reprezintă tot atâtea motive care, în timp, pot avea ca efect dezvoltarea sindromului ochilor uscați.
Simptomele sindromului de ochi uscat
De cele mai multe ori, această afecțiune atacă ambii ochi, și este însoțită de următoarele fenomene: un pronunțat disconfort ocular, senzație de mâncărime, arsură sau durere și vedere încețoșată. Acest din urmă fenomen poate să se atenueze atunci când se clipește.
Pentru cei care folosesc lentile de contact, senzația de disconfort poate fi chiar mai mare, și se poate accentua de-a lungul zilei, odată cu mărirea intervalului de purtare.
În mod paradoxal, ochii umezi—în ciuda numelui—sunt un simptom destul de comun al sindromului de ochi uscat. Atâta vreme cât calitatea lacrimilor nu este suficient de bună, în ciuda unei secreții abundente, ele nu își vor îndeplini rolul fiziologic. Adică acela de a menține suprafața frontală a ochiului (corneea) umedă și sănătoasă.
Există și un set de complicații mai severe ale acestui simptom. Acesta include: sensibilitatea extremă la lumină (fotofobie), apariția fenomenului de ochi roșiihttp://irisoptic.inom.ro/project/simptomul-ochilor-rosii/ și a durerii oculare, precum și o modificare a performanțelor vederii.
Metode de combatere a acestui sindrom
Există câteva gesturi foarte la îndemână, prin care poate fi atenuat disconfortul provocat de sindromul ochiului uscat. Iată care sînt cele mai accesibile dintre acestea:
Compresele calde
Aplicarea unei măști de ochi încălzite pe pleoapele închise, de două ori pe zi, pentru un interval de cinci minute, poate avea ca efect decongestionarea glandelor din pleoape responsabile cu injectarea substanței vâscoase în lacrimi.
După îndepărtarea compresei, pentru a ajuta la drenarea glandelor, ar trebui să se efectueze un ușor masaj al pleoapelor, de la bază spre gene, cu un un deget bine igienizat.
Curățarea zilnică a pleoapelor
Această metodă este foarte eficientă pentru îndepărtarea bacteriilor și a resturilor organice care pot duce la blocarea glandelor, și astfel, la anularea sindromului de ochi uscat. Ustensilele cele mai eficient sunt în acest sens sunt: exfoliante de pleoape și șervețele sau spume speciale.
Picături pentru ochi, fără conservanți
Această metodă poate fi folosită ori de câte ori este necesar, în funcție de gravitatea simptomelor. Majoritatea persoanelor le folosesc la început de două, poate trei ori pe zi. E important de reținut că picăturile vor ajuta la atenuarea efectului de ochi uscat, însă nu vor ataca și cauza care l-a produs.
Sfaturi pentru cei care poartă lentile de contact
Există mai multe abordări prin care purtătorii de lentile de contact pot atenua efectul de ochi uscați. Pentru a verifica dacă într-adevăr, aceasta este cauza disconfortului, se poate încerca întreruperea purtării lentilelor pentru o perioadă, sau schimbarea lor cu unele făcute din alt material. De asemenea, înainte de instalare, se pot aplica pe lentile picături speciale pentru purtătorii de lentile de contact. Aceleași picături se pot aplica în timpul purtării lentilelor, pe tot parcursul zilei.
Ajustări ale dietei
Studiile au demonstrat că o dietă bogată în acizi grași Omega-3 poate ajuta la buna gestionare a sindromului de ochi uscat. Suplimentele nutritive cu Omega-3 reprezintă o altă metodă care și-a demonstrat eficiența.
Evitarea deshidratării este ul alt aspect important de luat în considerare de către cei care vor să reducă severitatea sindromului de ochi uscat.
Intervenția chirurgicală
În cazurile cele mai severe, se poate recurge la o intervenție chirurgicală. În principiu, aceasta are ca scop fie obturarea într-o anumită proporție a canalului lacrimal, pentru a îngreuna scurgerea prea ușoară a acestora, fie, în anumite cazuri, chiar stimularea glandei lacrimale.
Gesturi profilactice
Iată câteva dintre ajustările care pot fi aduse comportamentului cotidian, pentru a evita apariția sau dezvoltarea sindromului ochiului uscat. Este vorba despre reducerea timpului petrecut în fața ecranului, purtarea ochelarilor de protecție, evitarea mediilor uscate și vântoase, și bineînțeles, renunțarea la fumat.
Motivul uscării ochilor poate fi identificat la un consult oftalmologic
Însă înainte de a aplica un anume tratament, trebuie identificat motivul care a determinat apariția acestui sindrom. Iar cel mai sigur mod prin care se poate face acest lucru este consultul oftalmologic.
Din punct de vedere estetic, schimbarea bruscă a culorii ochilor poate reprezenta o modificare destul de puternică. În ciuda impactului vizual, de cele mai multe ori ea este provocată de o cauză a cărei gravitate nu este una majoră. Cu toate acestea există și situații foarte serioase, în care ochii roșii însoțesc o problemă gravă de sănătate, care necesită tratament în regim de urgență.
Există o sumedenie de afecțiuni la nivelul globului ocular care au printre formele de manifestare și acest simptom al ochilor roșii. Identificarea tratamentului optim depinde de un singur factor: găsirea cauzei care a provocat această reacție. Iar examenul oftalmologic este cel mai sigur mod de a depista sursa exactă a acestei modificări cromatice.
Cele mai frecvente cauze din spectrul oftalmologic care au ca simptom (și) ochii roșii
Există numeroase cauze care au printre formele de manifestare și acest simptom al ochilor roșii. Cele mai frecvente astfel de afecțiuni sunt: conjunctivita,blefarita, alergiile de sezon, sindromul ochilor uscați, spargerea unui vas de sânge, glaucomul acut, ulcerul cornean, o zgârietură la nivelul corneei, sau prezența unui fir de nisip în ochi.
Indiferent de natura ei—virală, bacteriană sau alergică—, această boală se manifestă prin inflamația stratului subțire de țesut care acoperă globul ocular și suprafețele interioare ale pleoapelor. Vasele de sânge se umflă, iar acest lucru face ca unul sau ambii ochi să pară injectați. Alte simptome pot include mâncărime, lăcrimare a ochilor și gene lipicioase.
Pe măsură ce tratamentul împotriva conjunctivitei avansează, și roșeața ochilor se atenuează, iar în final dispare.
Alături de conjunctivite, blefarita—atât cea acută, cât și cea cronică—reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze care au ca efect înroșirea ochilor. Acest efect este însoțit, de regulă, și de de alte manifestări ca: lăcrimarea intensă, senzația de corp străin și sensibilitatea crescută la lumină.
Alergiile
O mulțime de alergeni—printre care praful, părul de animale de companie sau polenul—pot provoca ochi roșii și mâncărimi.
Această afecțiune oftalmologică se manifestă prin faptul că fie ochii nu produc suficiente lacrimi, fie lacrimile se evaporă prea repede. Acest lucru are drept consecință uscarea ochilor, apariția mâncărimii și înroșirea lor.
Spargerea unui vas de sânge
Motivele în urma cărora un vas de sânge de la suprafața ochiului poate să se fisureze sau chiar să se spargă sunt dintre cele mai banale. Iată câteva dintre ele: încordarea, tusea sau rănirea ochiului. În urma unui astfel de microaccident, pe suprafața ochiului apare o pată de culoare roșu aprins.
Chiar dacă o astfel de modificare a suprafeței ochiului poate părea îngrijorătoare, de cele mai multe ori nu este vorba despre ceva grav. Iar pata ar trebui să dispară de la sine, în câteva săptămâni.
Aceasta este o problemă serioasă, iar cel care are cea mai mică bănuială în acest sens trebuie să se prezinte de urgență la medicul specialist. Glaucomul acut se manifestă printr-o creștere bruscă a presiunii în interiorul ochiului. Ca urmare a acestei schimbări bruște, ochiul poate deveni foarte roșu și dureros. Alte simptome care pot să apară sunt: o stare de rău generalizată, vederea încețoșată sau tulbure și, în unele cazuri, apariția unui halou în jurul luminilor. Cum spuneam și mai sus, aceasta este o afecțiune gravă. Iar dacă nu e tratată rapid, poate duce la pierderea permanentă a vederii.
Ulcerul cornean
Această afecțiune—cunoscută și sub numele de cheratită—constă în existența unei răni deschise pe cornee. Un ulcer cornean are drept cauză, de obicei, o infecție oculară. Însă el poate apărea și în cazurile mai severe ale sindromului ochiului uscat, sau datorită altor tulburări oculare.
Alte simptome cu care au de-a face în mod frecvent cei care suferă de ulcer cornean sunt: senzația de corp străin în ochi și sensibilitatea crescută la lumină.
O zgârietură pe suprafața corneei sau prezența unui fir de nisip în ochi
Simptomul ochilor roșii poate apărea și ca efect al unor micro-traumatisme. Cele mai frecvente astfel de accidente constau în prezența în ochi a unei micro-particule, cum ar fi un fir de nisip, sau o zgârietură la nivelul corneei.
Tratarea simptomului ochilor roșii
Pentru a se putea stabili tratamentul optim, mai întâi trebuie pus diagnosticul corect. Trebuie determinată cauza care stă la baza apariției acestei manifestări.
În cazul alergiilor, se folosesc antihistaminicele, decongestionantele sau lacrimile artificiale.
Pentru tratarea conjunctivitei bacteriene pot fi prescrise picături sau unguente antibiotice pentru ochi.
Tratamentul conjunctivitei virale necesită un plan pe termen mai lung, iar printre metodele cele mai la îndemână, și în același timp cele mai eficiente se numără aplicarea de comprese calde și folosirea lacrimilor artificiale.
Sindromul ochilor uscați se tratează în mod asemănător cu conjunctivita. În această situație, pentru o vindecare cât mai completă, pe lângă lacrimile artificiale și compresele calde, este recomandată și o schimbare a stilului de viață. În primul rând, trebuie redus timpului petrecut în fața ecranelor. Apoi ar trebuie făcute ajustări la nivelul dietei, iar la toate astea ar trebui adăugat un program regulat de exerciții fizice.
Dacă problema este cauzată de infecții oculare, pot fi prescrise picături sau unguente cu antibiotice pentru ochi.
Tehnici elementare pentru evitarea neplăcerilor cauzate de ochii roșii
Există mai multe măsuri care pot fi luate pentru a preveni disconfortul provocat de simptomul ochilor roșii.
Cele mai importante dintre acestea constau în protejarea ochilor prin purtarea de ochelari de soare și prin purtarea de ochelari de ochelari de computer atunci când ne aflăm în fața ecranelor digitale.
Spălarea frecventă a mâinilor este, la rândul ei, o metodă foarte eficientă de protejare a ochilor. Practic, cu cât avem o igienă mai bună a mâinilor, cu atât scad șansele ca în urma frecării, anumite bacterii să ajungă în ochi.
Totuși, dacă simptomele și-au făcut deja apariția, este esențială reducerea cât mai rapidă a efectelor și a intensității acestora. Utilizarea unei comprese calde, pentru a diminua cât mai rapid disconfortul este una dintre cele mai la îndemână metode.
Însă aceasta este doar o metodă temporară. Cel mai important lucru constă în depistarea cauzei care stă la temelia acestei reacții. Iar cel mai practic mod de a ajunge la diagnosticul corect este un examen oftalmologic.
Spre diferență de alte vicii de refracție frecvent întâlnite—miopia,hipermetropia și astigmatismul—, prezbiopia nu este o boală per se. Ea apare drept urmare a unui proces fiziologic care însoțește avansarea în vârstă, și începe să se instaleze, de regulă, după depășirea pragului de 40 de ani.
Această tulburare de vedere constă în pierderea treptată a abilității ochiului de a focaliza obiectele aflate în apropiere. Drept urmare, activități care până acum au fost foarte ușor de îndeplinit—de genul cititului, utilizarea unui computer sau alte sarcini care necesită vedere de aproape—devin din ce în ce mai dificile.
Apariția și semnele prezbiopiei
Deși sună într-o oarecare măsură ciudat, nu greșim atunci când spunem că prezbiopia este un fenomen care apare în mod natural. Ochiul dispune de un aparat foarte sofisticat care permite reglarea distanței la care sunt focalizate obiectele care ne interesează. În acest sistem, un rol central îl joacă lentila naturală a ochiului: cristalinul.
Odată cu trecerea anilor, structura cristalinului se modifică, își pierde din elasticitate, și astfel, procesul de acomodație—adică ajustarea formei la obiectul focalizat—devine tot mai problematic.
Iată câteva semne care ar trebui să te trimită cu gândul la posibilitatea apariției prezbiopiei:
tendința de a îndepărta de ochi materialul pe care îl citești, cu scopul de a face literele mai clare,
vedere încețoșată atunci când ții materialul la distanță normală de citire,
senzație de oboseală a ochilor sau chiar dureri de cap după lectură sau după ce ai lfăcut o activitate în timpul căreia te-ai concentrat pe obiecte aflate la apropiere.
Aceste simptome vor fi mai evidente în situația în care ești obosit, sau dacă ai întreprins respectivele activități în încăperi în care nivelul de lumină este unul slab.
Prezbiopia trebuie depistată din timp
Sfatul nostru este să nu eziți, și să îți faci o programare la oftalmolog de al primele semne care te trimit cu gândul la această afecțiune. Prezbiopia poate fi depistată în timpul unui examen oftalmologic care include evaluarea fundului de ochi și măsurarea tensiunii intraoculare.
Odată diagnosticul stabilit, vom putea să luăm în deplină cunoștință de cauză cele mai bune decizii pentru sănătatea ochilor tăi.
Soluții pentru prevenirea și tratarea prezbiopiei
Cele mai la îndemână soluții pentru rezolvarea problemelor cauzate de prezbiopie sunt metodele de corecție optică, adică ochelarii de vedere și lentilele de contact.
Ochelarii de vedere cu dioptrii pentru apropiere reprezintă varianta cea mai des folosită pentru tratarea prezbiopiei. Neajunsul acestei soluții este că purtătorul nu își rezolvă toate problemele de vedere cu o singură pereche de ochelari. E foarte posibil ca pentru privitul la distanță, fie pur și simplu să trebuiască dați jos ochelarii, fie că trebuiască o altă pereche de ochelari.
Cei care își doresc soluții mai practice, pot să opteze fie pentru lentilele bifocale, fie, pentru lentilele progresive. Acestea din urmă reprezintă cea mai elegantă și mai eficientă dintre soluțiile existente în piață.
În acest link poți vedea detalii în legătură cu oferta noastră pentru ochelari cu lentile progresive. Iar dacă aveți nevoie de mai multe detalii pe aceste subiecte, te rugăm să ne contactezi fie la telefon, fie pe email.
O altă soluție optică pentru corectarea prezbiopiei e reprezentată de lentile de contact.
Pentru reglarea neajunsurilor cauzate de prezbiopie există și metode mai radicale. Ne referim aici, bineînțeles, la intervențiile chirurgicale.
Ochelari de citit fără prescripție medicală sunt, într-adevăr, o metodă mult mai ieftină și mai rapidă pentru prezbiopie. Însă, din punctul nostru de vedere, nu aceasta este cea mai bună metodă prin care ar trebui abordată prezbiopia.
Comportamente care temporizează apariția prezbiopiei
E oarecum impropriu să spunem că prezbiopia e o boală. Ea e mai degrabă urmare a unui proces fiziologic, care se petrece odată cu înaintarea în vârstă. Iar instalarea ei poate fi încetinită dacă sunt adoptate anumite comportamente ca de exemplu evitarea expunerii ochilor la lumină puternică sau la alte medii ostile din punct de vedere optic și folosirea de protecție atunci când se lucrează cu ecrane luminoase.
Însă nu suntem absurzi. Înțelegem foarte bine că în lumea de astăzi o protecție impecabilă a ochiului este cvasi imposibilă. Ecranele dispozitivelor electronice sunt, nu doar la îndemână, ci absolut necesare pentru activitățile de zi cu zi.
De aceea te așteptăm cât mai curând, la Iris Optic, la un consult oftalmologic gratuit, ca să facem toate testele necesare depistării din timp a prezbiopiei.
Erorile de refracție se datorează incapacității ochiului de a lucra în mod optim cu lumina. Datorită unor imperfecțiuni ale mediilor din interiorul ochiului, imaginea nu se formează direct pe retină. Neajunsurile pe care le manifestă cei care suferă de afecțiunile din sfera erorilor de refracție sunt vederea încețoșată la apropiere și/sau la depărtare.
Cât de frecventă este apariția erorilor de refracție?
La nivel global, numerele nu sunt foarte optimiste. Estimările arată că aproximativ 75% din populația planetei se va confrunta de-a lungul vieții cu o anumită formă de eroare de refracție.
Deși acest gen de probleme oftalmologice pot apărea la orice vârstă, ele sunt cel mai des întâlnite la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Unul dintre motivele pentru care frecvența apariției erorilor de refracție este direct proporțională cu vârsta, este că, odată cu trecerea timpului, structura cristalinului își pierde din flexibilitate.
Cum se identifică și se tratează tipurile de erori de refracție?
Una dintre cele mai cunoscute erori de refracție este miopia. Principalul mod de manifestare al acestei afecțiuni este că obiectele aflate la distanță par neclare. Explicația acestui fenomen este că datorită faptului că ochiul este prea lung sau curbura corneei este prea accentuată, imaginea în loc să se formeze direct pe retină, se formează în fața ei. Variantele de tratare a miopiei includ soluții noninvazive—ochelarii și lentilele de contact—și soluții radicale: intervențiile chirurgicale.
O altă eroare de refracție foarte des întâlnită este hipermetropia. În cazul acestei boli, datorită faptului că ochiul este prea scurt sau corneea prea plată, imaginea se formează în spatele retinei. În consecință, obiectele aflate în apropiere par neclare. Tratamentul potrivit constă tot în ochelari sau lentilele de contact, dar valorile dioptriilor trebuie să fie de semn opus față de cele utilizate pentru corectarea miopiei. Există cazuri de hipermetropie severă, în care cea mai indicată abordare este intervenția chirurgicală.
A treia eroare de refracție din punct de vedere al răspândirii este astigmatismul. Acesta apare atunci când, datorită unor neregularități ale corneei sau ale cristalinului, lumina nu ajunge la retină urmând un traseu ideal. Drept urmare, imaginea nu se mai formează în mod optim, iar vederea devine încețoșată atât la distanță, cât și la apropiere. Metodele de tratament sunt aceleași ca în cazurile miopiei și hipermetropiei: ochelarii de vedere, lentile de contact sau, în cazurile extreme, intervenția chirurgicală.
Această eroare de refracție apare, de cele mai multe ori, ca urmare a înaintării în vârstă. Motivul instalării prezbiopiei este reducerea capacității de acomodare a ochiului. Mai exact, cristalinul (lentila naturală a ochiului) își pierde din elasticitate și nu mai reușește să își mărească puterea dioptirică—fenomen atât de necesar pentru clarificarea imaginii obiectelor aflate la distanță mică. Tratamentul pentru prezbiopie constă în folosirea lentilele corectoare, cum ar fi cele progresive sau cele bifocale.
Corectarea erorilor de refracție necesită apelarea la un specialist
În concluzie, erorile de refracție sunt unele dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, a căror gravitate variază de la caz la caz. Însă, din păcate, în marea majoritate a situațiilor, erorile de refracție nu se corectează de la sine. Regula de aur este că singurul mod prin care o problemă aparent mică nu se va transforma într-una mult mai mare este să i se acorde atenția cuvenită.
Pe lângă evidentul lor rol funcțional, ochelarii de vedere au și un rol în ținuta vestimentară. Din acest motiv, ei trebuie aleși în funcție de anumite criterii. Iar unul dintre cele mai importante astfel de criterii este reprezentat de tenul purtătorului.
Alegerea ochelarilor de vedere în funcție de culoarea tenului reprezintă, de fapt, un joc estetic al combinațiilor de nuanțe și culori. O alegere neinspirată are un impact negativ asupra întregii ținute, în timp ce găsirea unei soluții potrivite demonstrează atenție la detalii și inspirație.
Primul aspect trebuie ținut cont atunci când îți dorești o nou pereche de ochelari este forma feței. Găsește în link-ul acesta o listă cu cele mai importante lucruri cere trebuie luate în considerare în acest sens.
Iar al doilea criteriu care trebuie avut în vedere, cu o importanță este aproape la fel de mare ca a formei figurii, este culoarea tenului.
Ochelarii potriviți pentru fiecare tip de ten
Există nenumărate variante de ten și, în mod evident, nu toate tipurile de ochelari se potrivesc unui ten de o anume culoare. Pentru a putea stabili un set de principii estetice de lucru, vom avea în vedere cele mai importante patru mari categorii: ten deschis, mediu, măsliniu și închis.
Tenul deschis
Persoanele cu acest tip de ten au, de regulă, atât părul cât și ochii, tot de culoare deschisă. Pentru această combinație, plaja ochelarilor ideali este destul de generoasă. Celor care se simt bine în zona clasică a spectrului cromatic le recomandăm ramele argintii sau pe cele maro de diverse nuanțe, iar celor mai îndrăzneți, pe cele albastre sau chiar lavandă.
Tenul mediu
Pielea feței are nuanțe mai calde, însă în niciun caz închise. Ochii sunt de obicei căprui, iar culoarea părului este de intensitate medie, pornind de la un blond întunecat, până la un brunet deschis. Pentru această configurație, se recomandă ochelari cu rame în nuanțe naturale, ca de exemplu verde (versiunea carapacei de broască țestoasă), roșu închis, sau chiar și un maro întunecat.
Tenul măsliniu
În acest caz, pielea feței prezintă reflexe galben-verzui, iar părul și ochii sunt de culoare închisă. Ramele care completează cel mai bine acest tip de ten sunt ori cele metalice—în special aurii— cât și cele verzi, care completează și accentuează nuanțele pielii.
Tenul închis
Persoanele care au pielea închisă la culoare au și părul întunecat, iar ochii sunt fie căprui închis, fie de-a dreptul negri. Recomandare noastră pentru persoanele cu acest tip de ten sunt ramele cât mai închise la culoare: nuanțe închise de albastru—cum ar fi bleumarinul—, violet închis sau chiar negru.
Ochelarii de vedere și tenul în modă
În modă, asortarea culorilor este un principiu de bază. În mod firesc, această regulă se aplică și atunci când se aleg ramele ochelarilor de vedere. După cum explicam mai sus, principalul parametru care trebuie avut în vedere este cromatica tenului. Iată câteva sfaturi care ar putea să îți fie de folos:
Materialul ramei trebuie să completeze culoarea pielii. De exemplu, ramele aurii pot arăta uimitor pe pielea de culoare medie spre închisă, în timp ce ramele argintii pot arăta foarte bine pe pielea deschisă.
Ochelarii trebuie adaptați mediului în care sunt purtați. Astfel, ramele îndrăznețe și colorate pot fi potrivite la o masă în familie sau într-un cadru prietenesc. La polul opus se află ramele clasice, cu o formă conservatoare, care sunt recomandate situațiilor formale și mediilor de afaceri.
Extravaganța e bună, însă kitsch-ul nu. Problema e că linia dintre cele două este destul de fină. Experimentele cu nuanțe îndrăznețe pot avea un rezultat extrem de plăcut. Dar, dacă alegerile sunt prea țipătoare, combinația riscă să devină un kitsch, care îl va scoate în evidență într-un mod nefericit pe cel care o poartă.
Este importantă alegerea ochelarilor în funcție de culoarea tenului?
Răspunsul este un da hotărât. Asortarea ramei la culoarea tenului transmite un mesaj puternic în legătură cu atenția pe care purtătorul o acordă propriei imagini. Însă nu trebuie scăpat din vedere faptul că ochelarii sunt dispozitive care au ca principal scop rezolvarea unor probleme medicale.
De aceea, înaintea unor criterii de natură estetică, trebuie avute în vedere criteriile funcționale. Alegerea ochelarilor trebuie făcută doar după clarificarea tuturor acelor aspecte care au impact asupra sănătății ochilor tăi.
