Erorile de refracție se datorează incapacității ochiului de a lucra în mod optim cu lumina. Datorită unor imperfecțiuni ale mediilor din interiorul ochiului, imaginea nu se formează direct pe retină. Neajunsurile pe care le manifestă cei care suferă de afecțiunile din sfera erorilor de refracție sunt vederea încețoșată la apropiere și/sau la depărtare.
Cât de frecventă este apariția erorilor de refracție?
La nivel global, numerele nu sunt foarte optimiste. Estimările arată că aproximativ 75% din populația planetei se va confrunta de-a lungul vieții cu o anumită formă de eroare de refracție.
Deși acest gen de probleme oftalmologice pot apărea la orice vârstă, ele sunt cel mai des întâlnite la persoanele cu vârsta de peste 40 de ani. Unul dintre motivele pentru care frecvența apariției erorilor de refracție este direct proporțională cu vârsta, este că, odată cu trecerea timpului, structura cristalinului își pierde din flexibilitate.
Cum se identifică și se tratează tipurile de erori de refracție?
Cele mai frecvente erori de refracție sunt: miopia, hipermetropia, asigmatismul și prezbiopia.
Miopia
Una dintre cele mai cunoscute erori de refracție este miopia. Principalul mod de manifestare al acestei afecțiuni este că obiectele aflate la distanță par neclare. Explicația acestui fenomen este că datorită faptului că ochiul este prea lung sau curbura corneei este prea accentuată, imaginea în loc să se formeze direct pe retină, se formează în fața ei. Variantele de tratare a miopiei includ soluții noninvazive—ochelarii și lentilele de contact—și soluții radicale: intervențiile chirurgicale.
Hipermetropia
O altă eroare de refracție foarte des întâlnită este hipermetropia. În cazul acestei boli, datorită faptului că ochiul este prea scurt sau corneea prea plată, imaginea se formează în spatele retinei. În consecință, obiectele aflate în apropiere par neclare. Tratamentul potrivit constă tot în ochelari sau lentilele de contact, dar valorile dioptriilor trebuie să fie de semn opus față de cele utilizate pentru corectarea miopiei. Există cazuri de hipermetropie severă, în care cea mai indicată abordare este intervenția chirurgicală.
Astigmatismul
A treia eroare de refracție din punct de vedere al răspândirii este astigmatismul. Acesta apare atunci când, datorită unor neregularități ale corneei sau ale cristalinului, lumina nu ajunge la retină urmând un traseu ideal. Drept urmare, imaginea nu se mai formează în mod optim, iar vederea devine încețoșată atât la distanță, cât și la apropiere. Metodele de tratament sunt aceleași ca în cazurile miopiei și hipermetropiei: ochelarii de vedere, lentile de contact sau, în cazurile extreme, intervenția chirurgicală.
Prezbiopia
Această eroare de refracție apare, de cele mai multe ori, ca urmare a înaintării în vârstă. Motivul instalării prezbiopiei este reducerea capacității de acomodare a ochiului. Mai exact, cristalinul (lentila naturală a ochiului) își pierde din elasticitate și nu mai reușește să își mărească puterea dioptirică—fenomen atât de necesar pentru clarificarea imaginii obiectelor aflate la distanță mică. Tratamentul pentru prezbiopie constă în folosirea lentilele corectoare, cum ar fi cele progresive sau cele bifocale.
Corectarea erorilor de refracție necesită apelarea la un specialist
În concluzie, erorile de refracție sunt unele dintre cele mai frecvente afecțiuni oftalmologice, a căror gravitate variază de la caz la caz. Însă, din păcate, în marea majoritate a situațiilor, erorile de refracție nu se corectează de la sine. Regula de aur este că singurul mod prin care o problemă aparent mică nu se va transforma într-una mult mai mare este să i se acorde atenția cuvenită.
Pentru a preveni apariția unor complicații, trebuie apelat la competența unui specialist. Prin urmare, programează-te chiar acum la un consult oftalmologic gratuit, la Iris Optic, pentru toate detaliile de care ai nevoie, în legătură cu sănătatea ochilor tăi.