Hipermetropia este o eroare de refracție caracterizată prin faptul că imaginea nu se formează pe retină—adică în locul unde se formează în mod ideal—, ci în spatele ei. Drept consecință, cei care suferă de această afecțiune au probleme în cea ce privește claritatea vederii.
În cele mai multe cazuri, hipermetropii nu întâmpină dificultăți atunci când vine vorba despre percepția obiectelor aflate la distanță. Problemele apar atunci când trebuie focalizate lucruri aflate la apropiere, ca de exemplu cuvintele dintr-o carte.
Din punct de vedere al repartiției pe grupe de vârstă, hipermetropia se manifestă cu precădere la persoanele de peste 40 de ani. Cu toate acestea, există suficiente situații în care persoanele tinere, inclusiv adolescenții, ba chiar și copiii de vârste mai fragede, să sufere de acest viciu de refracție.
Manifestarea hipermetropiei și disconfortul pe care îl provoacă
Hipermetropia apare din cauza faptului că razele de lumină nu traversează în mod optim mediile din interiorul ochiului. Drept urmare, pe retină se formează o imagine incompletă. Mai exact formarea imaginii are loc în spatele retinei.
Cel mai frecvent simptom al hipermetropiei este vederea neclară sau încețoșată. Acest fenomen are, în imensa majoritate a cazurilor, efect asupra felului în care sunt percepute obiectele aflate la mică distanță. Însă în cazurile mai severe, poate fi afectată și vederea în zona distantă.
Având probleme în ceea ce privește claritatea imaginii, cel care suferă de hipermetropie va încerca să compenseze făcând un efort suplimentar. Acest lucru va cauza de cele mai multe ori disconfort, dureri de cap, oboseală sau dureri de ochi. În plus, odată cu trecerea timpului și cu amplificarea problemei, ochiului îi va fi din ce în ce mai greu să depună un astfel de efort.
În situația în care hipermetropia este ignorată, vederea își reduce în mod treptat performanța, iar distanța la care imaginea obiectelor își pierde din calitate devine din ce în ce mai mare.
Motivele apariției hipermetropiei
După cum arătam mai sus, hipermetropia face parte alături de miopie și astigmatism, din categoria viciilor de refracție. Cele mai frecvente cauze biologice care au ca efect apariția acestei afecțiuni sunt: faptul că globul ocular este prea scurt, o suprafață prea plată a corneei, sau pur și simplu deteriorarea care se produce odată cu înaintarea în vârsta a structurii cristalinului (lentila biologică a ochiului).
Din pachetul de factori care pot determina apariția hipermetropiei nu trebuie uitată ereditatea. La fel ca multe alte probleme oftalmologice, hipermetropia se poate moșteni pe cale genetică.
Consultul oftalmologic și diagnosticarea hipermetropiei
În cazul în care ai cea mai mică bănuială în legătură cu apariția acestei probleme de vedere, nu mai aștepta, și fă cât mai repede o vizită la oftalmolog. Doar medicul oftalmolog și optometristul sun cei mai în măsură să pună un diagnostic corect de hipermetropie.
În urma unor teste specifice, ei pot determina cu exactitate locul în care se formează imaginea și îți pot spune dacă simptomele pe care le acuzi se datorează hipermetropiei sau unui alt dezechilibru din sfera oftalmologică. Tot specialistul este cel care poate să îți recomande tratamentul optim—adică ochelarii de vedere, lentilele de contact sau, în cazurile extreme, intervenția chirurgicală.
Un lucru important de reținut este că, în cazul hipermetropiei, dioptriile au valori pozitive, și mărimea lor crește direct proporțional cu intensitatea acesteia.
Pentru a afla tot ceea ce trebuie să știi în legătură cu sănătatea ochilor tăi, programează-te chiar acum la Iris Optic, la un consult oftalmologic gratuit.