Strabismul este o tulburare de vedere care constă în alinierea incorectă a ochilor. Acest lucru are drept urmare faptul că ochii privesc într-o direcție diferită unul față de celălalt.
Deviația poate apărea atât pe orizontală (spre nas sau spre exteriorul feței), cât și pe verticală (în sus sau în jos), și poate fi constantă ori intermitentă—adică să apară de regulă în situații de stres și oboseală, sau în momentul în care un ochi este acoperit.
Semne care indică prezența strabismului
Într-o bună parte a cazurilor de strabism simptomele sunt evidente. Ochii pur și simplu nu sunt aliniați. Adică unul dintre ei—iar în numite cazuri amândoi—sunt deviați din poziția lor fiziologică. Lipsa de sincronizare a mișcărilor între cei doi ochi este un alt semn care sugerează prezența strabismului.
În alte situații însă, strabismul se manifestă prin semne indirecte, mai puțin evidente, și din acest motiv este mai greu de depistat. Astfel de indicii sunt: înclinarea capului pentru a putea percepe mai bine lucrurile, clipire în exces, sau închiderea unuia dintre ochi atunci când lumina este puternică.
Incidența strabismului în funcție de vârstă
Strabismul este o afecțiune frecvent întâlnită la copii. După anumite estimări, se pare că aproximativ unul din 20 de copii suferă de o anumită formă a acestei afecțiuni. În marea majoritate a cazurilor de strabism infantil este vorba despre deviații pe orizontală: fie spre nas (esotropie), fie spre tâmplă (exotropie).
Însă nu doar copiii suferă de aceast tip de problemă oftalmologică. În situațiile în care nu a fost tratat în copilărie—sau dacă tratamentul a fost incomplet—pacientul va suferi în continuare de strabism și la maturitate.
În plus, există și situația în care strabismul debutează la vârste mai avansate. În aceste cazuri, el apare ca efect secundar al unei alte afecțiuni ca de exemplu: un anevrism sau un accident vascular, tulburări neurologice, diabet sau diverse leziuni și traumatisme craniene severe. Există și situații în care strabismul apare în siajul unor alte probleme oftalmologice ca: glaucomul, dezlipirea de retină sau operația de cataractă.
Strabismul reprezintă o problemă care trebuie abordată cât mai rapid
Ignorarea strabismului îl poate transforma într-o problemă deosebit de gravă. Copiii cu strabism sunt expuși riscului de a dezvolta ambliopie, iar adulții se confrunta cu vedere dublă, dureri de cap, oboseală oculară și greutate în a percepe adâncimea. În cazurile severe, strabismul poate duce la pierderea permanentă a vederii la ochiul afectat.
Strabismul reprezintă o problemă serioasă. Odată depistat, tratarea lui trebuie să înceapă cât mai repede cu putință.
În situația în care este ignorat, pe termen mediu și lung strabismul poate avea efecte extrem de neplăcute. Din punct de vedere funcțional se poate ajunge chiar până la pierderea abilității de percepție tridimensională a spațiului (adică la pierderea stereoacuității), iar în cazurile limită, poate fi vorba chiar despre pierderea vederii.
Consecințele nefaste ale strabismului nu sunt doar de natură fiziologică. El poate avea efecte adverse și asupra dezvoltării psihosociale, ba chiar poate limita abilitatea celor care suferă de această problemă de a se angaja pe anumite poziții.
Metodele de tratament
Cele mai la îndemână metode de tratare a strabismului sunt cele noninvazive. Ne referim aici la folosirea ochelarilor de corecție, la exercițiile de antrenare a musculaturii ochiului și la folosirea plasturilor. Ultimele două tehnici au ca obiective întărirea mușchilor oculari și îmbunătățirea capacității creierului de a-i controla.
În cazurile severe, când cele trei tipuri de tratament enumerate mai sus nu ating efectul scontat, există varianta intervenției chirurgicale.
Un control oftalmologic este cel mai rapid și mai sigur mod de a diagnostica strabismul și de a stabili o schemă de tratament. Prin urmare, dacă ai vreo suspiciune legată de această problemă programează-te chiar acum la un consult oftalmologic gratuit la Iris Optic.